Introducere

În cadrul acestui articol vom discuta despre cetățeanul turmentat din cadrul operei O scrisoare pierdută. Vom face practic caracterizarea acestuia. Așadar, vom începe acum caracterizarea personajului cetățeanul turmentat din cadrul comediei O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Printre cele mai populare și cele mai cunoscute personaje din cadrul operei O scrisoare pierdută se numără și cetățeanul turmentat. Acesta este un personaj secundar și are un rol foarte important, în principal, în desfășurarea acțiunii.

Modalități de caracterizare

Acest personaj se încadrează în tipologia cetățeanului comun, sincer și naiv.

El este cel care găsește celebra scrisoare, ulterior o pierde și, la final, o regăsește. Chiar dacă acesta are dreptul de vot, nu are nicio aspirație de tip politic și nici o anumită opțiune, fiind o mare masă de persoane care au dreptul de vot, dar care sunt în general dezorientați de propaganda electorală. Unul dintre cele mai cunoscute ticuri ale sale este întrebarea „Eu cu cine votez?”.

Cetățeanul turmentat este un personaj plin de haz. Îi tratează cu indiferență pe cei care vin în contact cu el, uneori fiind chiar ironic.

Un exemplu în acest caz este scena în care răspunde extrem de sincer la îndemnul lui Țepeș de a vota pe cine poftește și spune acesta: „Eu nu poftesc pe nimeni dacă e vorba de poftă”. Cetățeanul turmentat completează diversitatea tipologiilor realizate de Caragiale în cadrul acestei piese, apelând la diverse mijloace de caracterizare.

Astfel, însușirile personajului sunt prezentate prin acțiune și comportament, prin modul lor de a discuta, de a vorbi ori prin relația cu alte personaje.

În cazul acestui personaj, Caragiale recurge la prezentarea lui Pristanda, Brânzovenescu și cetățeanul turmentat prin acest raport dintre personaje. Se poate stabili rolul personajului în desfășurarea acțiunii, dar și relațiile care se stabilesc între personaje la nivelul acestei opere.

La nivelul acestei comedii, personajul cheie al acestui text este, așadar, cetățeanul turmentat, deoarece el este cel care creează principala situație comică.

La final, acesta strigă, iar mai apoi, fiind mituit de Nae Cațavencu, să returneze această scrisoare pierdută, scrisoare care, pe care o avem desigur în centrul acestei piese de teatru.

Caracterizarea acestui personaj se realizează în mod direct de către alte personaje, dar și prin indicațiile scenice sau didascalii indirect. Acesta este caracterizat de gesturile sale, de ticurile verbale, de situațiile comice pe care le generează.

Comicul de situație, de limbaj și de nume sunt folosite de Ion Luca Caragiale pentru a crea acest personaj.

Astfel, punctul slab al cetățeanului turmentat este băutura, de unde și acest nume de „turmentat”. Dar această trăsătură face aluzie și la viața politică din acea perioadă. Perioadă tumultoasă, în care Cațavencu este, în acest caz, cel care profită de viciul personajului, pe care îl invită la cârciumă, îi dă de băut și îi fură scrisoarea.

Comicul de situație își face simțită foarte bine prezența când cetățeanul turmentat povestește cuplului Zoe și Țepeș despre furtul scrisorii săvârșite de Cațavencu. Și se spune în operă: „Din vorbă în vorbă, ne-am abătut la o țuică, una, două, trei…”

Personajul lui Caragiale ajută la rezolvarea conflictului, căci, în momentul în care a regăsit scrisoarea, o duce “adrisantului”, cum se spune în operă.

Doar după ce o citește, acest cetățean turmentat apare mai mereu în momente nepotrivite. El enervează celelalte personaje, mai ales pe Zoe Trahanache, care la început este intrigată de el, ulterior fiind amabilă și lingușitoare pentru a putea obține scrisoarea.

La fel ca majoritatea personajelor din cadrul acestei opere, are ticuri verbale care îl fac să pară ridicol, dar și, dar în același timp și static prin situațiile pe care le creează.

Fiind mereu turmentat, fiind mereu beat, acesta stârnește hazul. Dar, de fapt, Caragiale folosește această trăsătură pentru a face aluzie la o întreagă masă de alegători care nu știu pe cine să voteze, fiind amețiți într-un mod perpetuu de campania electorală ce era în plină desfășurare, reprezentând, așadar, masa alegătorilor anonimi.

El nu are un nume propriu, el fiind numit simplu „cetățeanul”, iar termenul „turmentat” face referire desigur la viața politică din acea vreme și la starea de beție continuă a personajului.

Concluzie

În concluzie, putem spune că personajul cetățeanul turmentat este caracterizat atât direct cât și indirect, fiind un reprezentant al celor care au drept de vot, dar care nu știu pe cine să voteze Caragiale atribuindu-i un rol foarte important în cadrul comediei sale.

Cam atât în legătură cu caracterizarea acestui personaj, caracterizarea cetățeanului turmentat din piesa de teatru O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale.

Caracterizarea cetățeanului turmentat versiune audio/video

Citește și:

Alte personaje din cadrul piesei de teatru “O scrisoare pierduta”: Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache, cetățeanul turmentat, Agamemnon Dandanache, Farfuridi.