Introducere
Catrina Moromete este un personaj secundar feminin și individual din romanul Moromeții de Marin Preda. Catrina este cea de-a doua soție a lui Ilie Moromete, protagonistul acestui roman.
Din prima căsătorie, în urma căreia rămăsese văduv, Moromete are trei băieți:
Din căsătoria cu Catrina au rezultat ceilalți trei copii:
Caracterizare directă
Vom purcede prin a face caracterizarea directă a Catrinei Moromete.
Aceasta este caracterizată în mod direct prin autocaracterizare, de către narator, dar și de către alte personaje. Ilie Moromete i se adresează uneori cu apelativul „proasto” și o ironizează de multe ori.
Se spune în roman:
„- De ce să mâncăm câinele, fă, proasto? întrebă Moromete […] De ce să mâncăm, fa, zăltato, sărito de la locul tău. E bun câinele de mâncat, fă? E bun să te mănânce el pe tine!”
În comunicarea dintre cei doi soți se întrevăd mugurii conflictului cauzat de frustrările privind promisiunea pe care Moromete nu o respectase în legătură cu trecerea casei și pe numele acesteia.
Termenii precum „zăltato”, „sărito de la locul tău” sunt meniți să amplifice starea agitată a personajului, deoarece Catrina era bântuită de o anxietate perpetuă în urma relației tensionate cu cei trei fii vitregi.
Tot prin caracterizarea directă, realizată cu precădere de către autor și prin autocaracterizare, se evidențiază credința puternică a Catrinei.
Se spune în roman că:
„rămase neînduplecată și cu atât mai statornică pe drumul bisericii”.
În fața greutăților vieții, această femeie găsește mereu refugiu în divinitate. Se spune în roman: „Catrina era credincioasă și de aceea pomenise de păcate.”
Caracterizare indirectă
Caracterizarea indirectă a Catrinei este predominantă în construcția portretelor personajelor romanului.
Trăsăturile ei reies din vorbe, din fapte, dar și din gândurile acesteia. Catrina este o femeie gospodină. În ciuda sărăciei familiei Moromete, preia datoriile fostei soții a lui Ilie. Aceasta gătește, spală, crește toți cei șase copii.
Se spune în roman: „La vatră, femeia se chinuia cu o mână să mestece mămăliga, iar cu alta să prăjească niște ceapă în tigaie.”
Cu toate acestea, cei trei fii ai soțului din căsnicie anterioară nu o acceptă pe Catrina, fiind influențați puternic de sora lui Moromete, Guica.
Se spune în roman:
„Catrina îi crescuse cu trudă pe cei trei. Paraschiv, Nilă și Achim erau mici când se măritase cu Moromete, și în loc de răsplată aceștia începuseră s-o urască”
„Guica și Parizianul […] îi învățaseră pe cei trei că mama vitregă era vinovată că se trăia greu la ei și că dacă n-or s-o dea afară din casă are să pună mâna pe averea tatălui”.
Un sentiment al nedreptății o urmărește pe Catrina pe tot parcursul acțiunii romanului, nu doar din cauza urii celor trei copii vitregi, ci și din cauza atitudinii soțului ei.
Chiar dacă îi promisese că va trece casa și pe numele ei, după ce Catrina își împărțise proprietățile cu familia Moromete, Ilie nu se ține de cuvânt și chiar o ironizează pe aceasta când aduce vorba despre promisiune. Se spune în roman:
„Când bărbatul începu să glumească pe socoteala casei, Catrina pretinse pogonul pe numele Tiței”.
O cauză importantă a deteriorării relației dintre cei doi soți este reprezentată de ironiile lui Ilie, care nu face îndeajuns de multe eforturi pentru a-și înțelege soția. Se spune în roman:
„Moromete luase în glumă nu numai temerea Catrinei în privința casei, dar și visurile ei înspăimântate.”.
Latura sentimentală a Catrinei se poate observa și în relația ei cu Niculae, mezinul familiei, alter ego-ul autorului. Niculae se deosebește de ceilalți copii prin interesul pe care îl acordă școlii.
Această preocupare îi va aduce ulterior dificultăți cu tatăl său, pentru care munca pământului și întreținerea gospodăriei erau mult mai importante decât școala. Pe de altă parte, Moromete este și mândru de rezultatele lui Niculae, dar numai în urma unor eforturi susținute ale băiatului de a-și urma visul.
În romanul Moromeții de Marin Preda, portretele fizice ale personajelor nu sunt foarte bine conturate.
Un motiv pentru care autorul a ales să procedeze astfel ar putea fi dorința de universalizare a personajelor sale, reprezentante ale unei întregi categorii sociale, țărănimea română înainte și după colectivizare.
Cu toate acestea, pe parcursul romanului primim diverse indicii privind aspectul fizic al Catrinei. Acestea sunt menite să ofere indicii privind stilul de viață al femeii, dar și trăsăturile ei morale.
Statutul fizic
Chiar dacă este frumoasă, Catrinei îi lipsește vanitatea, lucru pozitiv și de apreciat.
Nu pentru că nu i-ar fi plăcut să se înfrumusețeze, ci pentru că munca gospodăriei și sărăcia familiei o împiedicau de la toate acestea. Când îndrăznește să-și croiască o fustă din lâna oilor, trebuie să poarte povara reproșurilor celor trei fii ai lui Moromete.
Se spune în roman:
„Catrina își făcu o fustă, Moromete o frumoasă dulamă îmblănită […] Catrina nu se putu stăpâni și îi răspunse că pentru cât s-a trudit ea să-i crească, o nenorocită de fustă nu e mult. Și dacă fusta ei le stă în gât, s-o ia și p-aia, să se sature”.
Când Catrina merge la biserică, ea încearcă mereu să-și ascundă neajunsurile din viața ei de zi cu zi. Astfel, își schimbă cu grijă ținuta.
Se spune în roman:
„Catrina se îmbrăca pentru biserică […] Își schimbase bluza ferfeniță și-și trăsese o fustă de lână neagră, peste cea veche. Abia după aceea începuse să tragă pe dedesubt, lepădându-le, boarfele cu care era îmbrăcată mai înainte.”.
Statutul moral
Catrina rămâne căsătorită cu Ilie până când copiii cresc, după care pleacă la fiica ei din prima căsătorie.
Guica, sora lui Moromete, o urăște pe Catrina, crezând că s-a măritat cu Ilie doar pentru avere. Totuși, femeia nu era lacomă sau vicleană, ci doar dorea sentimentul siguranței.
Știind că cei trei băieți o urăsc, încurajați de Guica, Catrina nu le face niciun rău.
Aceasta este caracterizarea Catrinei Moromete.
Alte personaje din cadrul romanului Morometii:
Citeste si: