Introducere
În acest articol vom face caracterizarea Auricăi Tulea. Aceasta este un personaj din cadrul romanului Enigma Otiliei de George Călinescu. Discutăm în cazul acesta de un roman citadin, un roman obiectiv, un roman de tip clasic balzacian din literatura română.
Să trecem acum la caracterizarea noastră despre Aurica Tulea. În cadrul acestui roman avem parte de multe personaje, fiecare personaj sau majoritatea personajelor reprezentând o tipologie umană.
Da, la fel ca și în cazul, de exemplu, operei O scrisoare pierdută, ceva asemănător. Deci fiecare personaj are o trăsătură predominantă și întruchipează un tipar uman, o tipologie umană.
În cazul acesta, Aurica Tulea este un personaj episodic, un personaj feminin, fiind fata cea mai mică a Aglaei Tulea și întruchipând tipul fetei bătrâne. Acest personaj este construit oarecum în antiteză cu personajul principal, Otilia Mărculescu, și este caracterizată atât în mod direct, cât și în mod indirect.
Modalități de caracterizare
Pe partea de caracterizare directă, Aurica Tulea încă de la începutul operei aceasta este oarecum atrasă de Felix și Felix este și cel care ne oferă câteva descrieri, câteva detalii care scot în evidență portretul fizic al Auricăi, caracterizând-o în mod direct și spune despre aceasta: „O fată cam de 30 de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite.”
Arătând mult mai în vârstă, deoarece este fardată strident, are trupul slab și uscat, iar părul rărit. Tot în mod direct, Aurica Tulea este caracterizată și de un alt personaj important din cadrul acestui roman, anume de Costache Giurgiuveanu, în momentul în care îi spune că nu ar trebui să facă din căsătorie un scop și o sfătuiește să nu mai fie insistentă și să se comporte mai rece. Aurica trăiește cu scopul de a se mărita, ea devine obsedată de această idee, lucru pe care toată lumea din jurul ei îl observă.
Această trăsătură o transformă într-un personaj absolut ridicol, care provoacă mai degrabă repulsia decât compasiunea cititorului. Aurica, văzând că nu reușește să își atingă obiectivul, recurge la un gest neobișnuit: aceasta se machiază într-un mod absolut exagerat și începe seria plimbărilor pe Calea Victoriei.
Felix este cel care spune în mod direct, în cadrul romanului, că „trece printr-o criză sexuală, trebuie neapărat să profeseze amorul liber”. Odată cu trecerea timpului și a încercărilor eșuate de a găsi pe cineva cu care să se mărite, Aurica începe să își schimbe fizionomia, semănând tot mai mult cu Aglaia. Ce spune în roman? „Părul îi se făcea moale, mort ca de perucă, părea masca senilă a Aglai.”
De asemenea, aceasta este caracterizată, după cum am specificat anterior, și în mod indirect.
Așadar, asemănarea fetei, asemănarea Auricăi cu Aglaia, mama ei, este un procedeu specific naturalismului, de care autorul se folosește pentru a sublinia și a sugera faptul că fata preia din trăsăturile mamei nu doar la nivel fizic, ci și la nivel moral.
Aceasta este o fire răutăcioasă și invidioasă. Ura și răutatea Auricăi Tulea se îndreaptă mai ales în mod special către Otilia Mărculescu, dar sunt în mare parte alimentate de mama ei, Aglaia. Aurica se comportă urât cu Otilia, o defăimează pe aceasta ori de câte ori are ocazia, reliefând faptul că Otilia nu este rudă, scoțând în evidență faptul acesta și spune: „Dar nu-mi e verișoară, e o fată pe care o creștem din milă.” Numai de-ar învăța.
În mod indirect, comportamentul ei față de Otilia ascunde în realitate o serie de frustrări, o serie de conflicte interioare nerezolvate. Nici măcar plimbările de pe Calea Victoriei nu reușesc să rezolve aceste conflicte, ba mai mult decât atât le agravează, le amplifică, căci o aducă în pragul nebuniei.
Aurica nu se va mărita niciodată și realizează că drama pe care o trăiește este din cauza unei mame posesive și autoritare, care i-a îngrădit libertatea de gândire, dar și de acțiune.
Poate dorești și să citești un comentariu/eseu despre Enigma Otiliei.
Concluzie
Așadar, în concluzie, acest personaj, Aurica Tulea, un personaj episodic construit într-o manieră balzaciană, întruchipează tipologia fetei bătrâne aflate în goană după un posibil soț, fiind caracterizat atât în mod direct, cât și în mod indirect.
Cheia înțelegerii acestui personaj este dată, este reprezentată de relația cu mama ei, pe care, fie voluntar, fie neintenționat, o ia drept model, ajungând să-i semene izbitor într-un final. Cam atât în legătură cu acest personaj, un personaj episodic din cadrul romanului Enigma Otiliei de George Călinescu.
Aprofundează: