Introducere

În cadrul acestui articol vom discuta despre Ana din Moara cu noroc și vom face caracterizarea acestui personaj secundar din cadrul operei lui Ioan Slavici.

Ana este un personaj secundar feminin și individual din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici.

Aceasta este căsătorită cu Ghiță, protagonistul operei. Ea îi dăruise acestuia doi copii și, împreună, cei doi reușiseră să aibă un trai relativ liniștit și, de asemenea, fericit, caracterizat de dragoste și armonie.

Statutul fizic

Vom discuta un pic despre statutul fizic al Anei. Statutul fizic al acestui personaj este realizat de către autor în mod direct, astfel încât se spune despre Ana în această nuvelă: Ana era tânără și frumoasă, fragedă și subțirică, sprintenă și mlădioasă.

Așadar, aceste trăsături fizice sugerează fondul moral al Anei: o femeie tandră, blândă, frumoasă, dar care avea și o fragilitate ce denotă inocența. Calitățile acestea asigură armonia căminului ei, precum și dragostea lui Ghiță, rămasă neștirbită până la momentul acela.

Statul moral

Trecem acum un pic la partea cu statutul moral al Anei. Lucrul care distruge armonia din familie este apariția unui personaj pe numele său Lică Sămădăul, personaj care ajunge să-l șantajeze pe protagonistul operei, pe Ghiță, la început însă printr-o propunere de afaceri cu un presupus câștig generos. Lică reușește să-l atragă pe Ghiță de partea lui.

Întruchiparea feminității, Ana are și intuiția caracteristică acestei tipologii, avertizându-l pe Ghiță.

După cum se spune în operă, Ana nu putea să-l ierte pe Ghiță pentru lipsa lui de încredere. Cu toate acestea, încearcă să-și păstreze obiectivitatea, într-o ultimă dovadă de corectitudine în relația cu soțul ei, reproșându-i. Ana era o femeie pură, gingașă și cinstită, dar toate acestea dispar din cauza asocierii lui Ghiță cu Lică Sămădăul, semn că personajele nuvelei sunt coruptibile și profund umanizate prin această trăsătură.

Slăbiciunea Anei intervine odată cu încurajările soțului, care, influențat de Lică Sămădăul, o îndeamnă să joace cu acesta: că doar n-are să-ți ia ceva din frumusețe, spunea el.

Blândă și delicată, Ana devine lipsită de putere interioară, de loialitate, în urma schimbărilor lui Ghiță, nemaiavând încredere în tatăl copiilor ei și cedându-i lui Lică, în care vede stabilitatea pe care nu o mai regăsea în propriul soț.

Într-un moment extrem de abandon, Ana îi declară lui Lică: Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești.

Ba chiar mai rău decât așa. Totuși, acest personaj secundar, Ana, nu e lipsit și de remușcări, pe care le simte din plin în urma trădării soțului. După consumarea faptului, ea nu dorește să-l mai vadă pe Ghiță, pe soțul ei, rugându-l pe Lică să plece cu ea și spunând în operă: Nu vreau să-l mai văd, nu pot să mai dau fața cu el.

Ana rămâne însă o victimă a lăcomiei bărbatului său, care, neputându-și stăpâni dorința de a avea mai mult, în ciuda unui trai liniștit și armonios pe care îl avea chiar și la începutul operei, se asociase cu cel care avea să-i aducă sfârșitul.

Finalul vieții Anei este unul tragic. Ea este ucisă chiar de către Ghiță, care, aflând despre trădarea ei, o înjunghie în inimă.

Concluzie

Așadar, în concluzie, asemenea altor personaje din cadrul operei Moara cu noroc, Ana are o viață interioară tumultuoasă.

Pe scurt, avem de-a face cu un personaj secundar feminin individual. Ana este soția lui Ghiță, personajul principal al acestei opere.

Până la urmă, din cauza lui Ghiță, ea ajunge în mâinile lui Lică Sămădăul, ajunge să-l înșele practic pe Ghiță cu Lică Sămădăul, dar asta în principal din cauza lui Ghiță, din cauza soțului ei.

Ea este o mamă, o mamă a doi copii pe care îi are împreună cu Ghiță și care, la final, sfârșește într-un mod absolut tragic, fiind ucisă de către soțul ei, care află că aceasta l-a trădat, ea fiind înjunghiată în inimă.

Și cam atât în legătură cu acest personaj din cadrul nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici.

Caracterizarea Anei din “Moara cu noroc” de Ioan Slavici

Aprofundează citind și:

Alte personaje din nuvela „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: Pintea, bătrâna, Răuț.