Introducere
În acest articol vom discuta despre Aglae Tulea, vom face caracterizarea acesteia ca personaj secundar din „Enigma Otiliei” din romanul „Enigma Otiliei” de George Călinescu.
În cadrul romanului modern „Enigma Otiliei” de George Călinescu, mai toate personajele au o trăsătură comună privind modalitatea de construcție, și aici e vorba de caracterul dominat de o trăsătură definitorie, lucru care duce la crearea de tipologii.
Astfel, în cazul Aglaei Tulea, caracteristica predominantă ar fi în acest caz lăcomia și lipsa generală de integritate.
Modalități de caracterizare
Așadar, în acest caz avem de-a face cu întruchiparea tipologiei femeii bătrâne sau a babei absolute.
Da, aceasta e caracterizată atât în mod direct de către autor, dar mai ales de către celelalte personaje, dar și în mod indirect. Vom descrie un pic portretul fizic al acesteia, iar apoi vom trece la portretul ei moral.
Aglae Tulea este sora lui Costache Giurgiuveanu și nevasta lui Simion Tulea. Aglae este mama Olimpiei, Auricăi, dar și a lui Titi.
Aglae Tulea este un personaj secundar feminin și individual și e caracterizată mai întâi prin prisma trăsăturilor ei fizice, din care se pot desprinde câteva trăsături morale ale femeii.
Astfel, naratorul o descrie pe aceasta ca fiind cam de aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză.
Caracteristicile feței trădează natura ei antipatică; se spune în roman că fața îi era gălbuioară, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o slăbire bruscă. Ochii îi erau bulbucați.
Din punct de vedere al vestimentației, vestimentația Aglaei Tulea denotă un statut social cât de cât înalt, dar și o preocupare pentru menținerea aparențelor.
Se spune în cadrul romanului că era îmbrăcată cu o bluză de mătase neagră, cu numeroase cerculețe, strânsă la gât cu o mare agrafă de oțel și sugrumată la mijloc cu un cordon de piele, în care se vedea prinsă de un lănțișor urechea unui ceas de aur.
Să trecem acum, desigur, și la portretul moral al acesteia și să vedem cum era aceasta în rolul ei de mamă. Da, avea trei copii: Olimpia, Aurica și Titi.
În rolul de mamă, Aglae Tulea aproape că reușește să aibă o influență pozitivă, dar preocuparea ei pentru binele propriilor copii e umbrită de impresia cum că aceștia se aflau mereu în competiție cu Otilia Mărculescu pentru averea lui Moș Costache Giurgiuveanu.
Astfel, Aglae Tulea întruchipează tipologia mamei invidioase pe copiii altora, plină de răutate și veninoasă, așa cum o numea și Otilia.
Frica Aglaei Tulea este aceea că Moș Costache ar fi adoptat-o pe Otilia și i-ar fi lăsat averea. Din acest motiv, aceasta se află mereu în casa fratelui său dintr-o dorință obsesivă de a controla tot ceea ce se petrece între pereții acesteia.
Se spune în roman: „Dar spune aceasta în roman: «Cât trăiesc eu, niciodată nu mai sunt legi în țara asta, mai sunt tribunale și dau pe mâna parchetului pe Costache. Asta i-au făcut, l-au amețit, stricata asta… Cine știe ce o fi între ei?»”
Aglae este, așadar, capabilă de a-și trăda propriul frate din dorința de înavuțire. Ea încearcă să pună stăpânire pe averea fratelui ei prin orice mijloace.
După ce își abandonează soțul într-un ospiciu, principală ei activitate devine supravegherea casei lui Costache, deoarece vrea ca acesta să nu aibă capacitatea de a face nicio mișcare fără știrea ei.
După primul atac cerebral pe care-l suferă Costache, clanul Tulea pune stăpânire pe casă, determinând revolta neputincioasă a bătrânului, înfuriat de pungașii care îi irosesc alimentele și băutura.
Răutatea Aglaei este de tip structural. Ea îi iubește pe aceștia: Pascalopol, Felix, Otilia, dar și Moș Costache devin cu toții victime ale răutății acestui personaj absolut antipatic și dominat de lăcomie, dar și de urmărirea strictă a propriului interes.
Aglae Tulea este antipatică vădit și autorului, fapt evident în scene precum cea imediat următoare morții lui Moș Costache Giurgiuveanu. Se spune în această parte a operei: „Să vedem unde îi sunt banii. Da, dacă a lăsat vreun testament,” zise Aglae, „trebuie parale pentru înmormântare,” în vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase.
Aglaia, Olimpia și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau garderoba, căutau prin sobă. Așadar, prin lipsa de empatie, prin lăcomie, ipocrizie și sabou, această Aglae Tulea devine un personaj respingător pentru toți cititorii romanului.
Citeste si: Enigma Otiliei comentariu
Concluzie
În concluzie, alături de personaje precum Felix, Titi, Aurica, Otilia, și aceasta este un personaj construit în stil balzacian, ea fiind reprezentanta unei anumite categorii sociale și psihologice, în cazul acesta, femeia bătrână.
Iar prin construcția acestor personaje, dar și prin abordarea temei moștenirii, creația lui George Călinescu se înscrie în realismul specific secolului 20.
Așadar, cam asta este Aglae Tulea, o persoană fără etică, lipsită de morală.
Aprofundeaza: