Cine a fost Tudor Arghezi

Tudor Arghezi a fost unul dintre importanții poeți români.

El a fost de asemenea și un prozator excelent, dar și un jurnalist desăvârșit.

Acesta s-a remarcat ca fiind un scriitor român atipic, cu merite recunoscute în ceea ce privește dezvoltarea lexicului și modernizarea stilului liricii românești.

Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română. Unele dintre operele sale(„Flori de mucigai” și „Testament”) sunt incluse și în programa oficială de BAC de la limba și literatura română.

Primii ani de viață și educația

Tudor Arghezi s-a născut în data de 23 mai 1880 chiar în capitală, chiar în București, adevăratul său nume fiind Ion N. Theodorescu.

Arghezi și-a luat pseudonimul de Arghezi de la denumirea veche a Argeșului, Argesis.

În perioada 1887-1891, Arghezi a urmat ciclul primar al școlii „Petrache Poenaru” din capitală.

Între 1891 și 1896 a făcut gimnaziul la „Dimitrie Cantemir”, iar apoi a fost elev al Liceului „Sfântul Sava”, tot din capitală.

Pentru că avea o situație financiară mai puțin bună, putem spune chiar o situație financiară precară, încă de la vârsta de 11 ani, Arghezi se întreține singur, dând meditații.

Debutul literar

Debutul literar al lui Arghezi are loc în 1896, moment în care ziarul Liga Ortodoxă îi publică poezia Tatăl meu, pe care o semnează sub pseudonimul Ion Theo.

În perioada următoare, perioadă cuprinsă între 1897 și 1899, versurile, dar și poemele în proză ale scriitorului apar în multiple reviste, în principal în revistele Viața Nouă și Revista Modernă, unde acesta semnează pentru întâia oară sub pseudonimul de Ion Th. Arghezi.

Interesul față de religie

La vârsta de numai 19 ani, Arghezi devine interesat de religie și se retrage chiar la o mănăstire, chiar la Mănăstirea Cernica, o mănăstire de lângă București, și un an mai târziu este hirotonisit diacon.

În cei patru ani pe care îi petrece la această mănăstire, poetul contribuie masiv la traducerea unor cărți religioase.

În anul 1905, Arghezi renunță definitiv la viața din mănăstire și pleacă în Elveția, unde frecventează cursurile unei școli de meserii și muncește în atelierul unui bijutier pentru a se putea întreține.

Viața profesională și cea de familie

Publicarea unor opere importante

În perioada următoare, în anul 1910, Tudor Arghezi revine în România și publică lucrări în revistele Viața Românească, Facla, Viața Socială, Cronica sau Teatrul.

Căsătoria cu Paraschiva Burda

În 1916, Arghezi se căsătorește cu Paraschiva Burda și împreună aceștia vor avea doi copii care aveau să se numească Iosif (Baruțu) și Domnica (Mitzura).

Ei au reprezentat principalele surse de inspirație pentru tatăl lor când acesta a scris volumul pentru copii intitulat Cartea cu jucării.

În perioada 1918-1919, Tudor Arghezi este închis timp de un an la Văcărești, alături de alți 11 scriitori și ziariști, printre care se număra și Ioan Slavici, cu toții fiind acuzați de trădare pentru că aceștia, se pare, colaboraseră cu autoritățile germane.

Eliberarea lor se produce datorită intervenției lui Nicolae Iorga.

Perioada de mare productivitate literara

În anul 1927, Tudor Arghezi publică prima sa carte de poezii, care avea să se intituleze Cuvinte potrivite.

Aici apar opere foarte cunoscute ale scriitorului, precum Ex libris, Psalmul VI („Tare sunt singur, Doamne, și pieziș!”), Morgenstimmung, Inscripție pe un portret, De-a v-ați ascuns și Între două nopți. Un an mai târziu, tot la inițiativa sa, apare un ziar, un ziar care se numea Bilete de papagal.

În perioada următoare, Arghezi va publica multiple volume de versuri, romane, dar și articole, iar în 1929 apare prima lui carte de proză intitulată Icoane de lemn.

În 1931 vede lumina tiparului volumul Flori de mucigai, iar tot în această perioadă Arghezi publică volumul de proză pentru copii Cartea cu jucării. În 1935 apare volumul de poezii Cărticica de seară, care includea și poeziile O zi și Cuvânt.

Ciclul intitulat Tablouri biblice (Versuri de abecedar) este publicat pentru întâia oară în 1944 în revista Fundațiilor Regale, dar și în volum în anul 1963. În 1948 este publicat volumul Prisaca, volum din care face parte și poezia Stupul lor.

Membru al Academiei Române

În 1955, Arghezi devine membru al Academiei Române, fiind recompensat cu multiple premii pentru literatură, printre care și Premiul Internațional Herder.

Apoi, în 1959 a publicat volumul Versuri, iar în 1961 publică un alt volum de poezii intitulat Frunze.

Acesta includea și opere precum Frunze pierdute sau De-abia plecaseși….

Decesul

Tudor Arghezi decedează în data de 14 iulie 1967 și este înhumat în curtea casei sale de pe strada Mărțișor din Bucuresti.

Conform criticilor literari, Tudor Arghezi a fost întâiul care a reușit performanța de a elibera poezia românească de sub stilul eminescian, în care exista o tendință de blocaj poetic general.