Mihail Sadoveanu - viața și opera (biografie)

Cine a fost Mihail Sadoveanu

Astăzi vom discuta despre Mihail Sadoveanu. Despre acesta sunt foarte multe de spus. Sadoveanu a fost una dintre cele mai importante persoane din societatea românească la vremea sa.

Sadoveanu a ocupat multiple funcții extrem de importante. El a fost povestitor, romancier, academician, om politic (ocupând multe funcții în stat), scriitor și nuvelist.

De asemenea, este considerat și unul dintre cei mai importanți prozatori ai literaturii române din prima jumătate a secolului XX.

A avut parte atât de o carieră literară, cât și de o carieră politică lungă.

Cariera sa literară a durat mai mult decât cea politică, cea literară durând undeva la o jumătate de secol, 50 de ani.

Primii ani de viață și educația

Despre Mihail Sadoveanu trebuie să știm că s-a născut în 1880, pe 6 noiembrie, chiar la Pașcani.

Școala primară se pare că o făcuse în orașul natal, deci în Pașcani, prilej cu care îl întâlnește pe profesorul Busuioc.

Acest profesor a fost și principala sursă de inspirație pentru una dintre operele importante ale lui Sadoveanu și anume pentru povestirea Domnul Trandafir.

Ciclul gimnazial îl face la Fălticeni.

La Fălticeni acesta urmează cursurile Gimnaziului „Alecu Donici”, iar apoi liceul îl face la Iași.

Viața profesională

Primele încercări literare ale lui Sadoveanu au avut loc pe la vârsta de 16 ani, perioadă în care, împreună cu un coleg, se pare că au încercat să scrie o monografie, o monografie a lui Ștefan cel Mare.

O monografie fiind o scriere detaliată, o scriere lungă despre un anumit subiect, în cazul acesta despre Ștefan cel Mare; dar se pare că abandonează proiectul pentru că nu prea aveau surse istorice pe care le puteau folosi pentru a scrie această monografie a lui Ștefan cel Mare.

În 1897, Sadoveanu publică în revista bucureșteană intitulată Draga o schiță, și anume schița Domnișoara M. din Fălticeni, semnându-se în acel caz cu pseudonimul de Mihai din Pașcani.

În următoarea perioadă, Sadoveanu începe să colaboreze cu foaia Viața Nouă, condusă de Ovid Densusianu, alături de alte persoane care aveau să devină personalități importante ale acelei vremi și ale vremurilor noastre actuale, vremurilor contemporane.

Colaborează la revista Viața Nouă condusă de Ovid Densusianu alături de mai multe persoane, printre care Tudor Arghezi, N. D. Cocea, Gala Galaction dar și alții.

În cadrul acelei reviste, Sadoveanu și-a semnat creațiile atât cu numele său real, Mihail Sadoveanu, cât și cu pseudonimul de M. S. Cobuz.

În 1900, Sadoveanu pleacă la București, iar primul său gând este acela de a studia dreptul la Universitatea din București, dar Sadoveanu renunță la acest obiectiv pentru a se dedica literaturii.

În anul 1904 se căsătorește și se pare că va avea o familie numeroasă, el având 11 copii.

Tot în această perioadă are loc și debutul său literar, moment în care trimite spre publicare chiar patru volume. În 1904 acestea apar concomitent, iar anul 1904 este denumit de către Nicolae Iorga „anul Sadoveanu”, deoarece Sadoveanu în acel an trimite spre publicare patru volume: Dureri înnăbușite, Povestiri, Crâșma lui Moș Petcu și Șoimii. Toate acestea apar în același an.

Apoi, în 1910, Sadoveanu devine director. Devine director la Teatrul Național din Iași și deține această funcție pentru nouă ani, adică până în 1919. Tot în acel an, el publică și volumele Povestiri de seară, Genoveva de Brabant și broșura Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ.

În perioada 1916-1917, ca urmare a intrării României în război (aveam în acea perioadă Primul Război Mondial), autorul se mută în Moldova, acesta fiind singurul teritoriu rămas neocupat de către Puterile Centrale.

Tot în această perioadă, Sadoveanu este ales președinte al Societății Scriitorilor Români, mandatul său fiind unul cu titlu provizoriu până în anul 1918, an în care, desigur, România semnează pacea cu Puterile Centrale și an în care se și încheie Primul Război Mondial, care a durat din 1914.

Apoi, în 1921, Sadoveanu devine membru al Academiei Române, după care va reîncepe colaborarea cu revista intitulată Viața Românească, revistă în care publică fragmente din romanele sale.

Prin 1926, alături de Liviu Rebreanu, un alt scriitor important român, reprezintă Societatea Scriitorilor Români la Congresul de la Berlin.

Tot în această perioadă, Sadoveanu devine membru al Partidului Poporului și ulterior membru al Partidului Agrar.

În final, Sadoveanu a fost și membru al Partidului Național Liberal (PNL), ocupând mai multe funcții politice de-a lungul acestei perioade.

Deci, după cum am specificat la început, atât cariera sa din literatură, cât și cea politică, ambele au fost unele prolifice, cariere foarte importante, strălucite, care au durat foarte mult, în special cea literară, care a durat undeva la 50 de ani.

În 1926 el publică volumul de povestiri intitulat Hanul Ancuței, în care sunt mai multe povestiri.

Acest volum de povestiri marchează și etapa de maturitate a lui Sadoveanu și va deveni una dintre cele mai reprezentative opere din întreaga sa activitate literară.

Anii ‘30 reprezintă un moment foarte important pe partea de activitate literară a lui Sadoveanu.

Iar în 1935, Sadoveanu publică primul volum din trilogia Frații Jderi, ca mai apoi, la un an distanță, în 1936, să preia conducerea ziarului Adevărul. Ultima parte a trilogiei Frații Jderi o publică în 1942, iar imediat după acel moment se retrage la cabana de vânătoare de la Oașa.

În această perioadă el o întâlnește pe jurnalista Valeria Mitru, care ulterior îi va deveni soție.

În 1940, Sadoveanu a publicat un alt volum important, volumul de povestiri Divanul persian.

Odată cu începerea Celui de-al Doilea Război Mondial și preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu devine un sprijin pentru noile autorități, iar scrierile sale susțin ideologia partidului, în acest caz al Partidului Comunist Român (PCR).

Celebre în acest sens sunt romanul Mitrea Cocor și cartea de reportaje intitulată Lumina vine de la răsărit (în cazul acesta era vorba despre Rusia sau URSS, cum se numea pe atunci). Ca urmare, Sadoveanu devine președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale, aceasta reprezentând cea mai înaltă funcție politică pe care un scriitor român a ocupat-o în timpul regimului comunist.

Prin 1948 apare și romanul Păuna mică, iar un an mai târziu, Sadoveanu este ales președinte al Uniunii Scriitorilor. În 1952, Sadoveanu publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, iar în 1954 apare și volumul Aventură în lunca Dunării. Un af mai târziu, în anul 1955, Sadoveanu primește distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, iar în 1961 i se acordă Premiul Lenin pentru Pace.

Decesul

Mihail Sadoveanu a decedat în 1961 și a a fost înmormântat într-un cimitir foarte cunoscut, pentru că acolo se înmormântează, se înhumează mulți dintre scriitori și foarte multe personalități importante ale României. A fost înmormântat, așadar, la Cimitirul Bellu din București.

Moștenirea literară pe care Sadoveanu a lăsat-o succesorilor săi este una excepțională, monumentală, cuprinzând în total peste 100 de volume.

Așadar, per total avem de-a face cu o persoană foarte importantă pentru societatea românească, o persoană care a avut o carieră literară foarte lungă, o carieră politică foarte lungă și, mai ales, importantă pentru că a ocupat funcții înalte în statul român, atât în perioada comunistă, cât și înainte.