Cine a fost Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Eminovici), cel mai important și cel mai cunoscut poet român, s-a născut în 1850, pe 15 ianuarie, chiar în Ipotești, o localitate din județul Botoșani, și a fost al șaptelea din 11 copii pe care familia Eminovici i-a avut.

Copilăria marelui poet național

O mare parte din copilăria sa și-a petrecut-o chiar în Ipotești, în satul său natal.

Studiile lui Eminescu

Școala primară

Eminescu a frecventat școala primară din Cernăuți, loc în care-l cunoaște pe Aaron Pumnul, persoana care îi oferă acces la o bibliotecă bine dotată.

Activități profesionale în tânără etate

În 1864, la vârsta de numai 14 ani, Eminescu pleacă într-un turneu prin țară cu o trupă de teatru, trupa de teatru Tardini-Vlădicescu.

În perioada 1867-1869 Eminescu devine suflor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale.

Ulterior, Eminescu a fost angajat la Teatrul Național și cu această ocazie cunoaște și pe o altă personalitate foarte importantă a României și din literatura română, Ion Luca Caragiale.

Prima poezie a lui Eminescu

Iar apoi în 1866, lucru foarte important, moare profesorul Aaron Pumnul, persoana care îi oferise accesul la imensa bibliotecă.

În semn de omagiu, Mihai Eminescu scrie prima poezie, pe care o intitulează La mormântul lui Aaron Pumnul.

Tot din același an datează și o poezie pe care tânărul scriitor o trimite revistei Familia, condusă de Iosif Vulcan, poezie care se numea „De-aș avea”. Acest Iosif Vulcan este și cel care îi schimbă numele poetului din Eminovici în Eminescu.

Student la facultatea de filozofie din Viena

Apoi, între anii 1869-1872, Mihai Eminescu devine student la Facultatea de Filozofie din Viena și tot atunci se împrietenește cu, ce să vezi, o altă personalitate foarte importantă din literatura română.

Eminescu se întâlnește și se împrietenește, atenție, cu Ioan Slavici și o cunoaște în același timp și pe Veronica Micle, marea iubire a sa. (pentru care o să și intre în conflict cu Caragiale pe durata vieții sale)

Tot când era la facultate are loc și momentul în care Eminescu începe colaborarea cu revista Convorbiri Literare (revista lui Titu Maiorescu).

La numai 20 de ani, Mihai Eminescu își publică poeziile Epigonii, Venere și Madonă, dar și basmul Făt-Frumos din lacrimă.

Tot în această perioadă apar și alte opere importante ale lui Eminescu, printre care se numără:

Student la facultatea de filozofie din Berlin

Între 1872-1874, Eminescu urmează studiile Facultății de Filozofie din Berlin ca urmare a unei burse oferite de Junimea. Singura condiție impusă poetului în schimbul acestui serviciu este aceea ca poetul să-și ia doctoratul în filosofie.

Deși poetul urmează cursurile timp de două semestre, nu se prezintă la examene.

În această perioadă, el devine fascinat de mitologia autohtonă și pune în versuri basmul Călin Nebunul, dar și basmul cules de Richard Kunisch, care primește în primă fază titlul de Miron și frumoasa fără corp, iar apoi este transformat în Fata în grădina de aur.

Ideile principale care au stat la baza creației, conceperii acestei opere au devenit ulterior principala sursă de inspirație și pentru poemul foarte important pe care îl cunoaștem cu toții, poemul intitulat Luceafărul, poem care se regăsește chiar și în programa de bacalaureat pentru limba și literatura română.

Activități profesionale în etate adultă

Director al bibliotecii centrale din Iași

La sfârșitul anului 1874, Mihai Eminescu se întoarce în țară și e numit director al Bibliotecii Centrale din Iași.

Revizor școlar

Ulterior e numit revizor școlar în județele Iași și Vaslui.

Pe durata acestei numiri îl întâlnește și pe Ion Creangă, o altă personalitate importantă din literatura română. Între cei doi se leagă o prietenie foarte strânsă.

Tot în această perioadă Mihai Eminescu scrie și poeziile Călin (file din poveste) și Lacul, Dorința, dar și Crăiasa din povești, opere, poezii a căror temă predominantă este iubirea.

Redactor, ș-apoi redactor-șef

În 1877, Mihai Eminescu se mută în București, la recomandarea lui Titu Maiorescu, un politician foarte important al acelor vremuri. A fost ministru, prim-ministru, a avut multe roluri în politica românească și este de asemenea și unul dintre, să spunem așa, ocrotitorii marilor scriitori și poeți români. El se ocupă un pic și de Ion Creangă, îl ajută pe partea profesională. Mai multe lucruri foarte interesante, trebuie studiat și Titu Maiorescu…

Așadar, în 1877, Mihai Eminescu se mută la București, iar la recomandarea lui Titu Maiorescu este angajat ca redactor și ulterior redactor-șef la ziarul Partidului Conservator, ziar denumit Timpul.

Perioada de producție literară cea mai productivă

Perioada cea mai bună a lui Mihai Eminescu sau perioada sa de glorie, de apogeu, este cuprinsă între anii 1878-1883, când acesta scrie și publică poeziile cu tematică erotică, poezii intitulate Lângă plopii fără soț, De câte ori, iubito…, S-a dus amorul…, dar și poezia Departe sunt de tine.

Pe lângă acestea, în acea perioadă poetul a produs și alte opere foarte importante, precum poemele filosofice, atât de importante pentru literatura română, cum ar fi Scrisorile, poemul Revedere, poemul Glosă, dar și Luceafărul și Odă (în metru antic).

În 1883 apare primul volum de poezii al lui Mihai Eminescu, prim volum de poezii care fusese intitulat Poezii.

În acest volum de poezii fuseseră incluse textele publicate între anii 1870-1883.

Așadar, poezii publicate pe o perioadă de 13 ani, volumul fiind editat de către Titu Maiorescu. Din nou îl observăm în prim-plan pe Titu Maiorescu, acest politician care a ajutat foarte mult, din multe puncte de vedere, principalii scriitori și poeți români.

Începutul declinului sănătății lui Eminescu

Primele semne de alienare mintală

În luna iunie a anului 1883, Mihai Eminescu prezenta semnele unei alienări mintale. Eminescu își pierduse puțin echilibrul, motiv pentru care fusese internat la Institutul Caritatea, iar în luna octombrie e trimis la Viena și internat în sanatoriul de la Ober Döbling.

Revenirea în România și continuarea activității profesionale

Suplinitor de geografie

În 1884, sau mai bine spus și mai specific, în luna martie a anului 1884, Mihai Eminescu revine în România și devine profesor suplinitor de geografie.

Bibliotecar adjunct

Ulterior devine bibliotecar adjunct la Biblioteca Universității.

În 1885 publică și poezia „Sara pe deal”.

Starea de sănătate se agravează rapid

Boala lui Eminescu reapare chiar în 1886, în noiembrie 1886, moment în care poetul este internat în ospiciul de la Mănăstirea Neamț.

Între timp însă publică în revista Convorbiri Literare poezia La steaua, poezie pe care o scrisese între anii 1878-1883, și scrie și poezia De ce nu-mi vii, publicată tot în acea revistă, în Convorbiri Literare.

Apoi în 1887, în primăvara anului 1887, Mihai Eminescu pleacă la Botoșani, la sora lui, Henrieta, care îl îngrijea.

Director de revistă

Un an mai târziu, Eminescu se reîntoarce în capitală, se reîntoarce în București și devine director al unei reviste, o revistă numită Fântâna Blanduziei.

Ultimele zile de viață ale lui Eminescu și înhumarea

La începutul lui 1889, boala lui Mihai Eminescu avansează tot mai mult și acesta este internat, de fapt reinternat, în sanatoriul doctorului Șuțu.

De această dată, Mihai Eminescu se stinge din viață în 1889, pe 15 iunie.

Mihai Eminescu a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București.